Cerere de oferta			romana           english
”Conformismul...o atitudine de dorit?” Autor: Laura Radu - psiholog, HR Manager Profile Scan Acceptam, adoptam conduitele, atitudinile, formele de comportare si interrelationare ale grupurilor din care facem parte, din nevoia unui confort psihic, a unei securitati, care ne sunt oferite prin apartenenta la grup. Acesta este conformismul, acea atitudine prin care individul este in acord cu grupul sau social. Cu totii am putut cu siguranta observa in jurul nostru cum anumite persoane care refuzau sa accepte normele sociale, deveneau marginalizate de grup (desigur ca acest fenomen se produce in ambele sensuri – odata este individul cel care se indeparteaza de cei cu care nu impartaseste aceleasi valori si pe de alta parte este grupul cel care-l respinge). Aceste persoane nu se vor putea integra niciodata (sau foarte greu) intr-un grup, tocmai pentru ca sunt altfel. Dar care sunt efectele conformismului? Sau mai bine spus aceste efecte pot fi atat pozitive cat si negative? Este conformismul o atitudine de dorit? Conformismul se asociaza deseori cu o fidelitate fata de grup, ceea ce ii poate face pe membri sai sa actioneze contrar propriului lor interes, interesul grupului fiind impus asupra celui individual. Din aceasta perspectiva, conformismul poate fi privit ca o necesitate, el asigurand unitatea si integritatea grupurilor sociale. Fara a fi asemanatori, oamenii nu se asociaza in grupuri, iar presiunea spre conformism realizeaza aceasta functie de mentinere a existentei grupurilor. Nu ne conformam regulilor nescrise ale grupurilor sociale din care facem parte si cu siguranta vom deveni in scurt timp niste intrusi, vom purta “etichete” din cele mai variate: de la inadaptat social, ciudat, pana la nebun, anormal, “sarit de pe fix”…si lista ar putea continua. Sunt si cei pentru care aspectele enuntate anterior nu au prea mare valoare si acestia nu vor renunta probabil la felul lor de a fi doar pentru a intra in gratiile anumitor grupuri, dar cu siguranta acestia nu reprezinta majoritatea. Pentru cei mai multi dintre noi este foarte important sa fim acceptati de grupurile sociale, acest lucru ne face sa ne pastram echilibrul intern si o imagine de sine satisfacatoare. Daca suntem asemanatori celorlalti, vom fi acceptati de catre acestia tocmai din aceasta cauza, iar imaginea de sine a noastra va fi satisfacatoare. Iar o imagine de sine buna este una din premisele echilibrului. Si conformismul ne ajuta din nou… Conformismul are cu siguranta si functii negative…daca toti oamenii ar fi la fel, ar gandi in acelasi mod, prin ce ne-am mai diferentia? Individualitatea caracteristica oamenilor, sclipirile de genialitate, gandirea creatoare nu ar mai exista. Sa ne gandim la grup ca fiind organizatia din care facem parte. Ne analizam colegii si de multe ori observam ca o parte dintre acestia nu au fost angajati niciodata intr-o situatie conflictuala cu un alt coleg sau cu un superior…si ne intrebam: De ce oare? La inceput este mai greu sa avem un raspuns clar, dar pe masura trecerii timpului, dupa ce acumulam o anumita vechime in cadrul organizatiei, lucrurile devin din ce in ce mai evidente. Sunt acele persoane la care conformismul se gaseste la cote exagerate. Si atunci ne intrebam din nou: De ce? Sa fie oare pentru ca este mai simplu sa nu gandesti singur, sa preiei modelele si ideile organizatiei, sa existi ca o medie artimetica a celor din jurul tau? Sau poate este lipsa increderii in propriile puteri, nevoia foarte puternica de securitate si recunoastere sociala, educatia primita acasa? S-ar putea raspunde cu “da” la toate intrebarile anterioare si cu siguranta exista multe alte motive, explicatii pentru conformismul exagerat. Partea mai frustranta insa pentru cei care nu sunt adeptii acestui comportament apare in mometul in care persoane ca si cele descrise anterior devin exemple in organizatia in care isi desfasoara activitatea, modele pentru angajatori. Si cu siguranta apar la sedinte si intrebarile de genul: “Vedeti, ei pot, voi de ce nu ati reusi?” Multe conflicte din cadrul organizatiilor si frustrari ale angajatilor isi au radacina in aceasta incapacitatea a oamenilor de a se conforma regulilor scrise sau nescrise ale companiei din care fac parte. Daca stam sa analizam aceste situatii, cu siguranta ne vom da seama ca ar putea fi mult mai simplu totul…asta doar daca am acorda o atentie mai mare procesului de recrutare si selectie de personal. Daca suntem angajatori, pe langa experienta unui candidat, dorinta sa de a se alatura echipei, ar trebui sa studiem profund si capacitatea, deschiderea acestuia de a asimila valorile companiei, cultura organizationala. Poate este cel mai bine pregatit candidat, cu cea mai relevanta experienta, isi doreste mult sa lucreze in cadrul firmei, dar sunt aceste aspecte suficiente pentru a lua o decizie? Cu siguranta nu…si daca este clar ca principiile sale, valorile dupa care se ghideaza sunt mult diferite de cele ale organizatiei, cu parere de rau, nu este acest candidat cel pe care il cautam. Daca suntem candidati, inafara de toate conditiile de care am putea beneficia intr-un post, ar trebui sa ne informam in detaliu despre modul de lucru din cadrul companiei, sa aflam cat mai multe informatii despre acele aspecte care ne fac sa ne simtim bine sau nu intr-un grup de munca. Ne-am face un mare bine, am putea elimina anumite nemultumiri ulterioare, incompatibilitati intre modul nostru de a fi si setul de valori al organizatiei in care ne desfasuram activitatea. In concluzie, conformismul este o atitudine de dorit in masura in care ideile la care omul se conformeaza corespund propriului sau sistem de valori si propriului sau mod de a gandi. Ideal ar fi sa putem stabili un echilibru intre conformism si nonconformism, echilibru care ne-ar permite sa fim acceptati in societate, dar care ne-ar asigura si o libertate in gandire, posibilitatea de a fi creativi, originali, unici in felul nostru.
Copyright PROFILE SCAN 2005. Toate drepturile rezervate.